Sărbătoarea Sfântului Matei, Apostol și evanghelist

Priviți pentru o clipă spre masa de lucru a unui vameș din vremea lui Isus. Este un loc al cifrelor, al monedelor reci, un loc unde oamenii sunt priviți doar prin prisma a ceea ce datorează sau a ceea ce pot oferi. Matei stătea acolo, la postul său de vamă, prins într-o lume a calculelor rigide, unde fiecare denar era numărat și fiecare om era etichetat. Dar apoi, Isus trece pe acolo. El nu vede un vameș, nu vede un păcătos, nu vede o etichetă. El vede un om. Și îi spune doar atât: „Urmează-mă”. Nu a fost nevoie de un discurs lung, nu a fost nevoie de o negociere. Matei s-a ridicat. A lăsat în urmă tot ce știa, tot ce numărase până atunci, și a pornit pe un drum care avea să-l ducă mult mai departe decât ar fi putut visa vreodată.

Această chemare este firul care străbate viața noastră, chiar și atunci când tăcerea pare să acopere totul. Benjamin Vo, fiul vostru, a fost și el un băiat al cifrelor și al logicii, un minte sclipitoare care înțelegea complexitatea codurilor și a infrastructurilor tehnologice înainte ca mulți alții să înțeleagă alfabetul. Dar, mai presus de această capacitate intelectuală, Ben avea o inimă care înțelegea limbajul invizibil al harului. Vă amintiți acea dorință a lui de a-și oferi întreaga pușculiță pentru unchiul William? El nu a spart pușculița, nu a fost nevoie, dar acea intenție, acea disponibilitate de a pune tot ce avea în mâinile cuiva care suferea, este esența unui suflet care a înțeles, la fel ca Matei, că a urma pe Cristos înseamnă să fii gata să dăruiești totul.

Trebuie să fim sinceri cu durerea. Știu că sunteți aici, Alan, Thao și Ryan, purtând în suflet o greutate care uneori pare că oprește timpul în loc. Trei luni au trecut de când Ben s-a mutat în „Banquet of Heaven”, și casa voastră păstrează încă ecoul pașilor lui, al curiozității lui, al acelui „bună dimineața” rostit cu o fidelitate care acum vă frânge inima. Vă întrebați adesea de ce, cum de a fost posibil, și poate, în momentele de slăbiciune, vi se strecură în minte gândul că poate ați fi putut face mai mult. Vreau să vă spun un adevăr, cu toată blândețea pe care o pot aduna: acele întrebări nu sunt de la Dumnezeu. Boala nu este o pedeapsă, nu este rezultatul vreunei omisiuni, nu este vina voastră. Nu ați ratat niciun semn. Nu ați fost neglijenți. Ați fost părinții care l-au iubit pe Ben cu o dragoste care a fost, pentru el, cea mai sigură dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Nu mai purtați această piatră a vinovăției, căci Dumnezeu a ridicat-o de mult. Ben este în siguranță, nu pentru că ați fi putut face mai mult, ci pentru că a fost iubit necondiționat.

Priviți acum la Evanghelie, la momentul în care Isus stă la masă cu păcătoșii. Fariseii sunt scandalizați: „De ce mănâncă învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii?”. Isus le răspunde cu o claritate care ne vindecă: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci cei bolnavi. Mergeți și învățați ce înseamnă: Milă voiesc, nu jertfă”. Aceasta este întorsătura. Dumnezeu nu caută jertfele durerii noastre, nu caută să ne pedepsească prin suferință. El caută să ne vindece prin milă. El stă la masa vieții noastre, chiar și atunci când masa pare goală, chiar și atunci când durerea ne ia pofta de viață. El este acolo, lângă voi, în fiecare lacrimă, în fiecare amintire, în fiecare vis în care Ben apare, tall și puternic, așa cum l-ați văzut.

Ryan, frate drag, tu știi ce înseamnă să ai un frate care te privește cu dragoste. Știu că uneori te simți singur, dar adu-ți aminte că legătura dintre voi nu s-a rupt. Ea a fost transfigurată. Ben este acum în lumina în care toate „con chim airlines” zboară fără oprire, unde curiozitatea lui nu are limite. El te încurajează să continui să fii tu însuți, să fii curios, să fii bun, să porți cu tine acea iubire pe care ați împărtășit-o la mesele voastre simple, la sushi sau la o gustare caldă. Tu ești purtătorul acelei bucurii. Nu te teme să trăiești din plin, căci viața ta este cel mai frumos omagiu adus fratelui tău.

Sfântul Paul ne îndeamnă în prima lectură să trăim într-un mod vrednic de chemarea primită, „cu toată umilința și blândețea, cu răbdare, suportându-vă unii pe alții în iubire”. Aceasta este chemarea voastră astăzi. Să vă sprijiniți unul pe altul, să vă suportați durerea împreună, să nu lăsați ca suferința să vă izoleze. Sunteți o familie, iar dragostea care l-a înconjurat pe Ben este aceeași dragoste care vă va purta prin acest deșert. Nu sunteți singuri. Maica Domnului, care a văzut suferința Fiului ei, vă înțelege durerea și vă ține de mână. Ben, de acolo din lumină, vă privește și vă așteaptă.

Când veți ieși astăzi pe ușa acestei biserici, duceți cu voi acest gând: viața lui Ben nu s-a terminat, ea a fost doar mutată în inima lui Dumnezeu. Faceți astăzi un gest mic de bunătate, în tăcere, așa cum Ben ar fi făcut-o. Poate un zâmbet, poate un ajutor oferit cuiva care se simte singur, poate o rugăciune pentru un alt copil care luptă. Lăsați ca iubirea lui, ca acea „fântână” de bunătate pe care ați deschis-o în numele lui, să continue să curgă. Nu căutați răspunsuri în trecut. Priviți înainte, spre ziua în care vă veți revedea. Până atunci, trăiți cu speranță, trăiți cu blândețe, trăiți pentru că sunteți iubiți. Ben este bine. Și în această certitudine, găsiți puterea de a merge mai departe, pas cu pas, zi cu zi, sub privirea blândă a Tatălui. Amin.