Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael

Priviți pentru o clipă spre acea imagine a lui Benjamin Vo stând pe o bancă de piatră, cu Turnul Eiffel ridicându-se semeț în spatele lui, sub un cer de un albastru ireal. Îl vedeți? Cu geanta pe umăr, cu acel zâmbet blând care îi lăsa la vedere aparatul dentar, el nu pare un turist obișnuit. Pare un călător care a înțeles, poate mai bine decât noi toți, că lumea aceasta este doar un fragment dintr-o arhitectură mult mai vastă. Când Ben privea spre cer, nu vedea doar nori sau rute de zbor pentru „Con Chim Airlines”; el vedea, cu acea curiozitate sclipitoare care îi definea mintea, porțile către ceva ce noi abia îndrăznim să bănuim.

În prima lectură, profetul Daniel are o viziune care ne taie respirația. El vede tronul Celui Vechi de Zile, înconjurat de mii de mii de îngeri. „Un râu de foc curgea din fața lui”, ne spune Scriptura. Aceasta nu este o imagine a distrugerii, ci a purității absolute, a luminii care nu poate fi atinsă de întuneric. Și în mijlocul acestei măreții, cine apare? „Unul ca un fiu al omului, venind pe norii cerului”. Este Cristos, Regele nostru, cel care a primit stăpânirea veșnică. Vedeți, astăzi, când îi sărbătorim pe Mihail, Gabriel și Rafael, suntem invitați să ne ridicăm privirea. Îngerii nu sunt doar figuri de basm; ei sunt slujitorii acestei Împărății, cei care „urcă și coboară” peste Fiul Omului, așa cum spune Evanghelia de astăzi.

Alan, Thao, Ryan, știu că au trecut trei luni de când Ben a plecat. Știu că, în tăcerea casei voastre, uneori cerul pare gol, iar viziunea lui Daniel despre „mii de mii” de îngeri pare un ecou îndepărtat, aproape ireal. Poate că vă întrebați unde este acea „stăpânire” de care vorbește profetul, când inima voastră simte doar absența. Vreau să vă spun, cu toată blândețea, că îngerii nu sunt doar în cer; ei sunt aici, în acest moment, în această durere a voastră care este atât de sfântă pentru Dumnezeu. Și dacă în miez de noapte, sau în acele dimineți în care dorul devine aproape insuportabil, vă întrebați dacă ați fi putut face mai mult, dacă ați fi putut „repara” ceva, opriți-vă. Acea vinovăție este o umbră care nu vine de la Dumnezeu. Boala lui Ben nu a fost pedeapsa voastră, nici rezultatul vreunei omisiuni. Ați fost părinții care l-au iubit cu o dedicare totală, care i-au oferit o lume de siguranță și frumusețe. Dumnezeu nu vă acuză, și nici voi nu trebuie să vă mai acuzați. Sunteți absolviți de orice vină în fața Tatălui Ceresc.

Priviți la Nathanael în Evanghelie. Isus îi spune: „Te-am văzut sub smochin, înainte ca Filip să te cheme”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu ne vede acolo unde suntem, în cele mai ascunse și intime momente ale vieții noastre. El l-a văzut pe Ben nu doar în marile sale realizări, în acea minte genială care deslușea algoritmi, ci l-a văzut în fiecare gest de bunătate, în fiecare „Bună dimineața, tată” rostit cu atâta fidelitate. Isus îi spune lui Nathanael: „Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. Aceasta este promisiunea noastră, a tuturor. Ben, care a iubit atât de mult zborul, a văzut deja „lucrurile mai mari”. El a trecut dincolo de nori, acolo unde „Con Chim Airlines” nu mai are nevoie de piste, pentru că el se află deja în siguranța brațelor Tatălui.

Ryan, frate drag, tu ai purtat cu tine această amintire a fratelui tău ca pe o comoară. Știu că uneori ți se pare că ești singur în această aventură a vieții. Dar adu-ți aminte: îngerii, acești mesageri ai lui Dumnezeu, sunt „urcând și coborând” între cer și pământ. Ei sunt puntea. Când te uiți la un avion, când codifici, când te joci, Ben este aproape. El este în acea bucurie pe care ați împărțit-o pe roller-coaster-e, în acea încredere că viața este un dar. Nu te teme să trăiești din plin. Ben nu a vrut ca viața ta să se oprească; el a vrut să te vadă zburând, explorând, fiind curajos.

Există o tăcere în Evanghelie care este plină de sens. „Vei vedea cerul deschis”. Aceasta este mângâierea noastră. Cerul nu este un loc îndepărtat, un loc de unde Ben nu mai poate comunica. Cerul este deschis. Rugăciunile voastre, lacrimile voastre, dorul vostru – toate urcă pe această scară a îngerilor. Nu există nicio barieră între voi și el, pentru că în Cristos, toți suntem una. Ben nu a plecat într-o călătorie fără întoarcere; el a plecat în acea „Patrie” pe care a căutat-o în toate călătoriile voastre împreună, de la Vatican la Lourdes.

Să nu căutăm răspunsuri în deșertăciunea lumii, ci în „plinătatea” pe care ne-o oferă Dumnezeu astăzi. Ben este bine. El este acolo unde mintea lui sclipitoare poate, în sfârșit, să înțeleagă tot ceea ce aici era doar o schiță. El vă așteaptă. Nu vă grăbiți să înțelegeți totul acum. Lăsați-L pe Dumnezeu să vă vindece, zi după zi, lacrimă după lacrimă. Faceți un gest mic de bunătate astăzi – un cuvânt bun pentru cineva, o rugăciune, o clipă de liniște – și faceți-o în memoria lui. Lăsați ca viața lui să continue să curgă prin voi, ca un râu de iubire care se varsă în oceanul infinit al lui Dumnezeu. Maica Domnului, care a stat sub cruce, vă înțelege durerea mai bine decât oricine. Ea vă ține de mână. Mergeți înainte, cu speranță, știind că sunteți iubiți și că, într-o zi, despărțirea aceasta va deveni o îmbrățișare fără sfârșit. Amin.