În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Harul și pacea de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos să fie cu voi toți.
Doamne, ai milă de noi. Cristoase, ai milă de noi. Doamne, ai milă de noi.
Priviți pentru o clipă spre mâinile unui copil care se joacă cu o hartă a lumii. Nu este doar o bucată de hârtie; pentru el, este un teren de explorare, un spațiu vast unde distanțele se topesc în fața imaginației. Într-o zi, Benjamin Vo, cu acea curiozitate a lui neobosită, stătea în fața unei astfel de hărți, poate visând la zborurile pe care le plănuia pentru „Con Chim Airlines”. În acele momente, lumea era pentru el un loc al posibilităților, un loc unde fiecare oraș era o destinație și fiecare zbor, o promisiune de descoperire. Acea privire curată, acel entuziasm de a înțelege cum funcționează lucrurile – de la infrastructura unui nor digital până la traiectoria unui avion Boeing 737 – era semnul unui suflet care nu se mulțumea cu suprafața, ci căuta mereu esența.
În prima lectură de astăzi, Proverbele ne oferă o imagine care pare să contrazică această libertate a zborului: „Ca un șuvoi de apă este inima regelui în mâna Domnului; oriunde îi place, el o îndreaptă”. Poate părea o imagine a controlului strict, dar priviți mai atent. Dacă inima este ca un șuvoi de apă, înseamnă că ea este menită să curgă, să nu stagneze, să fie condusă spre oceanul infinit al iubirii lui Dumnezeu. Ben a fost un astfel de șuvoi. Viața lui, deși scurtă în ochii noștri, a fost o mișcare continuă spre bine, spre învățătură, spre acea bunătate care, unchiul William a simțit-o atunci când fiul vostru, la doar 15 ani, a vrut să-și dăruiască întreaga pușculiță pentru a-l ajuta. Nu a spart-o, nu a fost nevoie, dar acea intenție de a oferi totul este inima care a fost călăuzită de Domnul spre cele mai înalte culmi ale carității.
Trebuie să fim sinceri cu durerea. Știu că sunteți aici, Alan, Thao și Ryan, și că în ultimele trei luni, fiecare zi a fost o luptă cu tăcerea care a rămas în urma lui Ben. Știu că există acele momente în care dorul devine atât de acut, încât pare că vă oprește respirația. Vă întrebați poate, în nopțile lungi, de ce acest șuvoi de viață a fost direcționat atât de repede spre marea veșniciei. Vă întrebați dacă ați fi putut face ceva diferit, dacă ați fi putut schimba cursul. Vreau să vă spun un adevăr, cu toată blândețea pe care o pot aduna: acea vinovăție nu este de la Dumnezeu. Boala nu este o pedeapsă și nici rezultatul vreunei neglijări. Nu ați ratat niciun semn. Nu ați omis nicio îngrijire. Ați fost părinții care l-au iubit pe Ben cu o fidelitate care a fost, pentru el, cea mai sigură ancoră pe pământ. Dumnezeu nu vă acuză, și nici voi nu trebuie să o faceți. Lăsați această piatră jos. Sunteți iubiți, sunteți văzuți, sunteți ținuți în palmele Tatălui, la fel cum Ben este acum în siguranța absolută a Împărăției.
Priviți acum la Evanghelie. Este un moment care ne poate părea dur la prima vedere. Isus este anunțat că mama și frații Lui sunt afară și doresc să-L vadă. Iar El răspunde: „Mama mea și frații mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc”. Nu este o respingere a familiei Sale, ci o lărgire a orizontului. Isus ne spune că legăturile sângelui, oricât de sfinte, sunt acum cuprinse într-o legătură mult mai mare: legătura Duhului. Ben, prin viața lui, prin acea onestitate cu care vă spunea „bună dimineața” în fiecare zi, prin acea curiozitate care i-a unit pe toți cei din jurul lui, a fost un împlinitor al Cuvântului. El a ascultat chemarea de a fi bun, de a fi inteligent, de a fi un frate pentru Ryan. El a trăit deja în acea familie a lui Dumnezeu, unde toți suntem frați și surori în Cristos.
Aceasta este întorsătura. Ben nu a plecat într-un loc străin. El a intrat în plinătatea acestei familii despre care vorbește Isus. Ryan, frate drag, tu știi că legătura voastră nu a fost tăiată. Ea a fost doar mutată în tărâmul unde nu mai există „airport spotting” prin binoclu, ci unde totul este văzut în lumina clară a lui Dumnezeu. Nu te simți singur. Tu ești purtătorul acelei bucurii pe care ați împărtășit-o. Continuă să fii curios, continuă să explorezi lumea cu aceeași pasiune pe care ați avut-o împreună. Ben te privește, și el este mândru de fiecare pas pe care îl faci în direcția binelui.
Proverbele ne mai spun: „Cine își astupă urechea la strigătul săracului, va striga și el, și nu va fi auzit”. Ben a fost exact opusul acestui om. El și-a deschis inima, nu urechea, ci inima, pentru cel în suferință. Acea dorință de a-și oferi pușculița pentru unchiul său este dovada că el a înțeles Legea lui Dumnezeu mai bine decât mulți oameni în vârstă. El a înțeles că a trăi înseamnă a fi pentru ceilalți. Și acum, prin faptele de caritate făcute în numele lui – prin fântâna de apă din Cà Mau, prin hrana oferită celor în nevoie – acea viață a lui continuă să fie un șuvoi care potolește setea altora. Aceasta este lucrarea lui Ben de acum. El nu este un înger static; el este un înger activ, care continuă să aducă binecuvântare în lume prin voi.
Nu căutați să înțelegeți „de ce”-ul suferinței cu logica lumii. Logica lui Dumnezeu este alta. Ea ne spune că niciun fir de păr nu cade din capul nostru fără ca Tatăl să știe. Ea ne spune că suferința nu are ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt îl are Învierea. Ben este acum în locul unde „Con Chim Airlines” zboară pe rute care nu cunosc oboseala sau distanța. El este în locul unde mintea lui sclipitoare poate înțelege, în sfârșit, misterele pe care le studia cu atâta pasiune aici pe pământ. El este acasă.
Când veți ieși astăzi pe ușa acestei biserici, nu o faceți cu povara întrebărilor fără răspuns. Faceți-o cu ușurința celui care știe că este iubit. Aduceți-vă aminte de zâmbetul lui Ben. Aduceți-vă aminte de modul în care el privea spre viitor, fără frică. Faceți un gest mic de bunătate astăzi – un cuvânt bun pentru cineva care pare singur, o mică atenție pentru un vecin – și faceți-o în tăcere, în numele lui. Nu este nevoie de mult. Este nevoie doar de intenția de a iubi, așa cum el a iubit. Nu sunteți singuri în acest drum. Maica Domnului, care a stat sub cruce și a văzut cum Fiul ei este luat de la ea, vă înțelege durerea mai bine decât oricine. Ea vă ține de mână. Ben vă așteaptă în lumina veșnică. Până atunci, trăiți cu speranță. Trăiți pentru că sunteți darul lui Dumnezeu unul pentru altul. Trăiți, pentru că Ben ar vrea să vă vadă zâmbind din nou, așa cum el zâmbea în fața oricărui vis pe care îl avea. Amin.
For the intentions entrusted to Ben on our prayer wall:
Îndemnați de porunca Mântuitorului și formați de învățătura divină, îndrăznim să spunem:
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Amin.
Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească, să facă să strălucească fața Lui asupra voastră și să vă dăruiască pacea. Amin.
✝ May almighty God bless you: the Father, and the Son, and the Holy Spirit. Amen.