Vineri din săptămâna a XXX-a de peste an

Priviți, pentru o clipă, acea imagine a unei case în care cineva a lăsat ușa deschisă pentru a primi un oaspete. Poate este o masă pregătită cu grijă, scaunele așezate, liniștea care așteaptă un sunet de pași pe coridor. Îl vedeți pe Benjamin? Îl vedeți cu acea minte sclipitoare, aplecat cu o curiozitate nesfârșită asupra unui proiect, poate scriind linii de cod pentru acea companie a visurilor lui, „Con Chim Airlines”, sau explicând cu entuziasm tatălui său logica unei rețele complexe, cu acel zâmbet blând care îi lumina chipul? Patru luni au trecut de când acel scaun a rămas gol, iar pentru voi, Alan și Thao, pentru tine, Ryan, acea absență pare uneori o tăcere care strigă. Cum să mai vorbești despre „lucrările Domnului” când inima ta este frântă de un dor care nu se potolește?

În prima lectură de astăzi, Sfântul Paul ne scrie din închisoare către filipeni. El spune: „Sunt convins de aceasta, că cel care a început în voi lucrarea cea bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus”. Gândiți-vă la aceste cuvinte. Paul nu spune că lucrarea se termină aici, în limitele scurte ale timpului nostru pământesc. El vorbește despre o lucrare care continuă, care se desăvârșește în lumina lui Dumnezeu. Dar când te uiți la viața lui Benjamin, un tânăr de cincisprezece ani, plin de viață, de inteligență și de o bunătate rară, este greu să nu te întrebi: „De ce atât de devreme? De ce această lucrare a fost întreruptă?”.

Să spunem adevărul, așa cum se cuvine în fața lui Dumnezeu. Durerea voastră nu este o lipsă de credință, este semnul unei iubiri imense care a fost întreruptă. Sunt momente, știu, când tăcerea din cameră devine aproape fizică, când Ryan intră în casă și caută un frate care nu mai este, când dimineața se simte ca o piatră de moară. Și în acele clipe, vine acea vinovăție tăcută, acea umbră care șoptește: „Am făcut tot ce trebuia? Am ratat ceva?”. Vreau să vă spun astăzi, cu toată blândețea lui Dumnezeu: Lăsați jos această piatră. Nu ați omis nimic. Boala lui Benjamin nu a fost o pedeapsă, nu a fost o lipsă de grijă, nu a fost rezultatul a ceva ce ați făcut sau ați omis să faceți. Dumnezeu nu trimite suferința și nu vă acuză de nimic. Sunteți absolviți de orice vină în fața cerului. Nu v-ați pierdut veghea; pur și simplu, ați fost martorii unei încercări care depășește orice putere omenească. Lăsați această vinovăție în mâinile Celui care a purtat și El o cruce grea. Nu sunteți singuri în acest aluat al suferinței.

Evanghelia de astăzi ne aduce în casa unui fariseu, unde Isus este observat cu atenție. În fața Lui se află un om care suferă de hidropizie. Isus îi întreabă pe cei de față: „Este permis să vindeci în zi de sabat sau nu?”. Ei tăceau. Isus, însă, nu tace. El ia omul, îl vindecă și îl trimite acasă. Apoi, le dă o lecție despre compasiune: „Cine dintre voi, dacă fiul său sau boul său cade într-o fântână, nu-l va scoate imediat în zi de sabat?”.

Această imagine a „fântânii” este atât de grăitoare. Uneori, viața ne aruncă în fântâni adânci, în întuneric, în situații unde nu mai vedem nicio ieșire. Benjamin a căzut într-o astfel de fântână, iar voi, părinții lui, ați stat lângă acea fântână, oferindu-i tot ce ați avut mai bun, toată iubirea, toată grija, toată prezența voastră. Dar Isus ne spune ceva crucial: Dumnezeu este cel care scoate din fântână. Chiar dacă, în ochii noștri, scoaterea nu a avut loc în modul în care am cerut, ea a avut loc în modul în care Dumnezeu a rânduit pentru veșnicie. Ben este acum scos din orice suferință, din orice limitare a trupului, din orice durere. El este la „Banquetul Cerului”, acolo unde nu mai există nicio boală, ci doar lumina și pacea pe care le-a căutat mereu.

Benjamin a fost un băiat al curiozității. Vă amintiți de acea pasiune a lui pentru avioane, pentru „Con Chim Airlines”? El privea mereu spre cer, spre înălțimi. Acea pasiune nu a fost o joacă de copil; a fost o prefigurare a destinului său. El a iubit lumea, a călătorit, a văzut minunile lui Dumnezeu, dar acum el se află în adevărata „companie de aviație” a cerului, acolo unde nu mai există nicio graniță. Și gândiți-vă la acea bunătate a lui, la momentul în care, la 15 ani, a vrut să-și ofere întreaga pușculiță pentru unchiul său William, care trecea prin suferință. Nu a fost nevoie să o spargă, dar intenția aceea – dorința de a da totul pentru celălalt – este exact „lucrarea cea bună” despre care vorbește Paul. Acea bunătate a lui Ben este „drojdia” care continuă să lucreze în lume. Ea a lucrat în acea fântână săpată în Cà Mau, în acele gesturi de milă făcute în numele lui, în acea iubire pe care o simțiți, Ryan, în fiecare zi când alegi să mergi înainte, purtând în tine zâmbetul fratelui tău.

Ryan, fratele meu drag, tu ești acum cel care duce mai departe această lumină. Nu te teme să visezi, nu te teme să fii fericit. Ben este în fiecare pas al tău. Când privești spre cer și vezi un avion desenând o dâră albă, știi că el privește și el, dintr-un loc unde nu mai există niciun „de ce”, ci doar un „iată-mă” în lumina Tatălui. Nu ești singur în această călătorie. Fratele tău este aproape, într-un fel pe care doar inima îl poate înțelege.

Și pentru voi, părinți, care simțiți că inima vi s-a oprit: nu vă grăbiți să vindecați durerea. Lăsați-o să vă transforme, lăsați-o să vă facă mai capabili de iubire, mai apropiați de cei care, ca și voi, poartă cruci grele. Dumnezeu nu este un observator distant al lacrimilor voastre; El este cel care a stat sub cruce cu Maria, cel care a simțit greutatea morții unui fiu. El vă înțelege. El vă poartă.

Astăzi, vă invit la un gest simplu: faceți ceva pentru cineva, în tăcere, în numele lui Benjamin. Nu pentru a fi văzuți, ci pentru a lăsa acea „lucrare bună” a iubirii lui să continue să zidească templul lui Dumnezeu în lume. Poate fi o rugăciune, un ajutor discret, un zâmbet oferit cuiva care se simte invizibil. Faceți asta și veți simți cum Ben este prezent, viu, lucrând prin voi. Nu vă temeți de ziua de mâine. Domnul care a primit sămânța lui Ben în grădina Sa este același Domn care vă ține pe voi în palma Sa sigură. Sunteți iubiți, sunteți văzuți, sunteți purtați pe brațe. Amin.