În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Harul și pacea de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos să fie cu voi toți.
Doamne, ai milă de noi. Cristoase, ai milă de noi. Doamne, ai milă de noi.
Priviți, pentru o clipă, acea imagine atât de familiară și de caldă: Benjamin, stând la o masă de lucru, cu fruntea ușor încruntată în acea concentrare profundă pe care o avea când scria cod sau când analiza infrastructura unui sistem. Lângă el, probabil, era un avion de jucărie sau o schiță pentru ceea ce el numea cu atâta entuziasm și hohote de râs „Con Chim Airlines”. Era un băiat care nu doar că învăța despre lume, ci voia să o construiască, să îi înțeleagă dedesubturile, să o facă să funcționeze mai bine. Au trecut cinci luni de când acel scaun de lucru a rămas în tăcere, iar pentru voi, Alan și Thao, pentru tine, Ryan, acea absență nu este doar un spațiu gol, ci o prezență care continuă să vă locuiască inima. Știu că, uneori, acea tăcere devine un zgomot asurzitor, un foșnet de întrebări care nu găsesc răspuns în manualele de logică pe care Ben le stăpânea atât de bine.
În prima lectură de astăzi, din cartea Apocalipsei, Sfântul Ioan primește o poruncă neobișnuită: „Ia cartea și mănânc-o. Îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. Gândiți-vă la această imagine: o carte care este în același timp dulce și amară. Nu este aceasta însăși experiența vieții voastre cu Benjamin? Amintirile cu el – zâmbetul lui, curiozitatea lui, bunătatea lui – sunt dulci ca mierea, sunt hrana care vă susține. Dar realitatea absenței lui, faptul că el nu mai este aici să vă spună „Bună dimineața, tată”, este amărăciunea care vă frământă pântecele, acea durere fizică pe care o simțiți în piept când dorul atinge cote insuportabile. Dumnezeu nu vă cere să alegeți doar una. El vă cere să înghițiți totul, să primiți totul, pentru că în acest amestec de dulceață și amărăciune se află adevărul despre iubire: nu poți iubi atât de mult fără a suferi la fel de mult. Benjamin a fost „mierea” vieții voastre, iar faptul că el lipsește este „amărăciunea” care vă amintește cât de prețios a fost darul pe care l-ați primit.
Să spunem adevărul, așa cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, fără a încerca să cosmetizăm durerea. Există zile în care vă treziți și simțiți că lumea s-a oprit, că inima voastră a rămas blocată în acea zi de iunie. Ryan, tu știi asta mai bine decât oricine; tu porți în tine amintirea fratelui tău ca pe o parte din propria ta respirație. Iar voi, părinți, purtați pe umeri acea întrebare mută, acea „vinovăție” care se strecoară în nopțile de nesomn: „Am ratat ceva? Am fost destul de atenți?”. Vreau să vă spun astăzi, cu toată blândețea lui Dumnezeu și cu toată autoritatea iubirii Sale: lăsați jos această piatră. Nu ați ratat nimic. Nu ați fost neglijenți. Boala nu a fost o pedeapsă, nu a fost un eșec al vigilenței voastre. Unele încercări sunt dincolo de orice control uman. Dumnezeu nu vă acuză, și nici voi nu trebuie să o faceți. Sunteți iertați, sunteți iubiți, sunteți îmbrățișați. Lăsați această vinovăție să se dizolve în mila lui Dumnezeu, pentru că ea nu are niciun loc în inima unui fiu care v-a iubit atât de mult.
Și tocmai în mijlocul acestei amărăciuni, Evanghelia de astăzi ne oferă o imagine puternică: Isus intră în Templu și îl curăță. „Casa mea va fi casă de rugăciune”. Isus nu permite ca locul sacru să fie transformat în altceva. Benjamin a fost, în felul lui, un mic templu. Inima lui, cu acea dorință de a-și oferi întreaga pușculiță pentru unchiul său William, a fost un loc unde Dumnezeu a locuit și a lucrat. El nu a fost „un băiat cu probleme”, așa cum lumea ar putea eticheta pe cineva care a trecut prin atâtea, ci a fost un băiat al lui Dumnezeu, un „templu” al bunătății. Isus, când a curățat Templul, a vrut să restabilească ordinea iubirii. Poate că astăzi, Isus vrea să curețe și „templul” inimilor voastre de povara vinovăției și a deznădejdii, lăsând loc doar pentru recunoștința că l-ați avut pe Ben, chiar și pentru puțin timp.
… Îmi imaginez adesea acel vis al tatălui, în care Ben plătea înghețata la coadă. Este o imagine atât de umană, atât de simplă. Ben, cel care visa la „Con Chim Airlines”, cel care era mereu gata să ofere, acum „plătește” pentru voi cu rugăciunile lui din cer. El nu a plecat pentru a vă lăsa în urmă, ci a trecut în „echipa de suport” a vieții voastre. Când vă simțiți copleșiți, când „amărăciunea” din pântece pare să învingă „dulceața” amintirii, opriți-vă. Respirați. Imaginați-l pe Ben zâmbind, cu acea sclipire de inteligență și bunătate în ochi, spunându-vă că totul este în regulă, că testele au fost trecute, că el a ajuns la destinație. El este acolo, în lumina lui Dumnezeu, și vă așteaptă.
Ryan, fratele drag, tu ești cel care continuă să „codifice” viața pe acest pământ. Fii curajos. Trăiește pentru amândoi. Nu lăsa tristețea să-ți blocheze creativitatea. Ben este în fiecare avion pe care îl vezi pe cer, în fiecare succes pe care îl vei avea, în fiecare moment de bucurie pe care îl vei trăi. El nu este în trecut; el este în viitorul tău, ca o stea călăuzitoare. Nu te teme să fii fericit, pentru că fericirea ta este cel mai frumos omagiu pe care i-l poți aduce.
Pentru voi, părinți, priviți la „Fântâna de Iubire” din Cà Mau. Apa care curge acolo este un simbol al vieții lui Benjamin: ea nu se oprește, ea hrănește, ea dă viață. Chiar dacă Ben nu mai este fizic aici, iubirea lui continuă să curgă prin gesturile voastre de caritate, prin bunătatea pe care o arătați celorlalți în numele lui. Voi nu ați pierdut un fiu; voi ați semănat o sămânță de iubire care acum rodește în inimi pe care nici nu le cunoașteți. Aceasta este „cartea” pe care Dumnezeu v-a dat-o să o mâncați: este amară, dar este și dulce. Și, în cele din urmă, ea este viață.
Să plecăm astăzi cu un gând simplu, o mică sarcină pentru drum: când veți ajunge acasă, căutați o fotografie cu Ben, priviți-l în ochi și spuneți-i: „Mulțumesc că ai fost al nostru”. Fără lacrimi de vinovăție, doar cu recunoștința unui părinte și a unui frate care știe că, într-o zi, la banchetul ceresc, „Con Chim Airlines” va ateriza în brațele Tatălui, iar voi veți fi cu toții împreună, pentru totdeauna. Domnul să vă mângâie, să vă țină în pace și să vă dea puterea de a merge înainte, purtând în inimă dulceața mierei, până când amărăciunea va fi înghițită de victoria iubirii Sale. Amin.
For the intentions entrusted to Ben on our prayer wall:
Îndemnați de porunca Mântuitorului și formați de învățătura divină, îndrăznim să spunem:
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Amin.
Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească, să vă arate chipul Său și să vă dăruiască pacea Sa. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
✝ May almighty God bless you: the Father, and the Son, and the Holy Spirit. Amen.