În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Harul și pacea Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toți.
Doamne, ai milă de noi. Cristoase, ai milă de noi. Doamne, ai milă de noi.
Priviți, pentru o clipă, acea fotografie în care Benjamin, la paisprezece ani, stă în fața unui chioșc colorat din Vietnam, cu un ceai cu bule în mână, zâmbind cu acea sinceritate pe care numai un băiat care a descoperit bucuria lucrurilor simple o poate avea. Lângă el, mama lui, iar în apropiere, fratele său, Ryan. Este o zi însorită, o zi de vară, o zi în care timpul părea că se va întinde la nesfârșit. În acea imagine nu vezi un băiat care se teme de viitor; vezi un călător, un explorator care privește lumea ca pe o hartă vastă, gata să fie parcursă. Benjamin Vo a fost un băiat care nu doar că a văzut lumea, ci a iubit-o cu o curiozitate care nu cunoștea oboseala. De la zborul avioanelor Boeing 737, pe care le urmărea cu atâta pasiune, până la complexitatea codului pe care îl scria pentru aplicațiile sale, totul în el era îndreptat spre orizont. Au trecut cinci luni de când acea prezență vibrantă a trecut dincolo de orizontul nostru, iar pentru voi, Alan și Thao, pentru tine, Ryan, acea absență pare uneori un cer fără păsări, o tăcere care nu vrea să se sfârșească.
În prima lectură de astăzi, din Apocalipsă, Ioan ne vorbește despre „cei doi martori”, acei măslini și sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. Ei sunt cei care mărturisesc adevărul, cei care sunt „îmbrăcați în sac” și care, la sfârșitul timpului lor, sunt chemați cu o voce tare: „Suiți-vă aici!”. Există ceva profund zguduitor în această chemare. Benjamin a fost, în felul său, un martor al luminii. Nu prin cuvinte mari, ci prin acea bunătate care, la doar 15 ani, l-a făcut să vrea să-și pună la dispoziție întreaga pușculiță pentru a-și ajuta unchiul suferind. El a fost un sfeșnic care a ars cu o intensitate rară. Când a venit momentul ca „suflarea de viață” să-l ridice spre Dumnezeu, el nu a fost învins; el a fost, pur și simplu, chemat „sus”. „Suiți-vă aici”, a spus Vocea. Și el, care iubea atât de mult zborul, a ascultat, lăsând în urmă o lume care, pentru un moment, a rămas încremenită în durere.
Să spunem adevărul, pentru că în fața lui Dumnezeu nu putem veni decât cu inima goală de măști. Există zile în care vă treziți și simțiți că realitatea absenței lui Ben este ca o piatră așezată pe piept. Ryan, tu știi că scaunul de lângă tine nu este doar un obiect, ci un spațiu care strigă după prezența fratelui tău. Iar voi, părinți, Alan și Thao, purtați în voi acea întrebare care nu are nevoie de cuvinte: „De ce atât de devreme?”. Și, uneori, în acea oboseală care vă cuprinde, se strecoară acea umbră, acea vinovăție tăcută care vă șoptește că poate ați fi putut face mai mult, că poate ați fi putut vedea mai devreme, că poate… O, cât de mult aș vrea să vă eliberez de această piatră astăzi! Vreau să vă spun, cu autoritatea Evangheliei, că Dumnezeu nu trimite suferința ca pe o pedeapsă. Boala nu a fost un eșec al vigilenței voastre, nu a fost un semn că ați omis ceva. Unele lucruri, în această lume, se întâmplă dincolo de orice control uman, fără ca cineva să fi greșit cu ceva. Voi ați fost părinții perfecți pentru Ben, pentru că ați fost părinții care l-au iubit până la capăt. Lăsați jos această vinovăție. Ea nu vă aparține. Ea este o minciună care vrea să vă fure pacea pe care Ben o are acum din plin.
Evanghelia de astăzi ne aduce în fața unei dispute despre înviere. Saducheii, acei oameni care nu credeau în viața de dincolo, vin cu o întrebare logică, aproape rece: „A cui soție va fi femeia?”. Ei caută să înțeleagă cerul folosind regulile pământului. Isus îi oprește cu o blândețe uluitoare: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru el toți sunt vii”. Aceasta este cheia care deschide ușa întemnițată a durerii voastre. Ben nu este mort. El este viu, mai viu decât a fost vreodată. El nu mai are nevoie de „Con Chim Airlines” pentru a călători, pentru că el se află deja în inima Infinitului. El nu mai are nevoie să „testeze” nimic, pentru că, așa cum ați simțit în acel vis tatăl său, el a trecut toate testele. El este cu Dumnezeu, iar în Dumnezeu, voi sunteți încă împreună.
… Îmi imaginez adesea acel moment de pe aeroport, când Ben și tatăl său stăteau la „spotting”, privind avioanele cum se ridică spre cer. Acea bucurie a lui Ben – acel zâmbet larg, acea sclipire de fericire pură – nu a dispărut. Ea s-a transformat. Acum, el privește spre voi, nu de la fereastra unui terminal, ci din lumina care nu apune niciodată. El vă vede încercările, vă vede lacrimile și, mai presus de toate, vă vede dragostea. Ryan, tu ești cel care continuă să „zboare” aici, pe pământ. Nu te teme să fii fericit, să te joci, să creezi. Fericirea ta este cel mai frumos omagiu adus fratelui tău. Ben nu ar vrea să te vadă stând pe loc. El ar vrea să te vadă explorând, învățând, trăind cu aceeași curiozitate cu care el a trăit.
Astăzi, la sărbătoarea Prezentării Sfintei Fecioare Maria, priviți la Maria. Ea a fost o mamă care și-a prezentat fiul la Templu, știind că el aparține Tatălui. Ea a stat sub cruce, cu inima străpunsă de o sabie, dar a rămas în picioare. Ea este mama care vă înțelege durerea, pentru că și ea a cunoscut despărțirea. Când simțiți că nu mai puteți, când noaptea devine prea lungă, chemați-o. Ea vă va ține de mână și vă va aminti că, la fel ca Maria, și voi ați oferit un dar prețios lui Dumnezeu. Ben este acum în siguranță, la „Banchetul Cerului”, alături de sfinți ca Carlo Acutis, băieți care au înțeles că viața este scurtă, dar iubirea este veșnică.
Să plecăm astăzi cu un gând simplu, o sarcină ușoară pentru inima voastră: în această seară, priviți cerul. Nu căutați un avion, ci căutați o stea. Și când o veți găsi, șoptiți-i lui Ben: „Te iubesc și suntem bine”. Nu pentru că durerea a dispărut, ci pentru că speranța a început să respire din nou. Ben a fost un dar care a trecut prin viața voastră pentru a vă învăța cum să iubiți fără margini. Păstrați acest dar. Lăsați-l să curgă prin gesturi mici de bunătate, prin „fântâni de iubire” care hrănesc pe cei însetați, prin fiecare moment în care alegeți să fiți blânzi unul cu celălalt. Domnul să vă mângâie, să vă țină în pace și să vă dea certitudinea că, într-o zi, la capătul oricărui zbor, vă veți revedea toți, într-o îmbrățișare care nu se va mai sfârși niciodată. Amin.
For the intentions entrusted to Ben on our prayer wall:
Îndemnați de porunca Mântuitorului și formați de învățătura divină, îndrăznim să spunem:
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Amin.
Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească, să facă să strălucească chipul Său asupra voastră și să vă dea pacea Sa. Amin.
✝ May almighty God bless you: the Father, and the Son, and the Holy Spirit. Amen.