Comemorarea Sfintei Fecioare Maria, Regină

Ne adunăm astăzi sub privirea blândă a Sfintei Fecioare Maria, Regină. În prima lectură, Ezechiel vede gloria Domnului intrând în templu prin poarta de răsărit, umplând totul cu o lumină care copleșește privirea. „Iată locul tronului meu”, spune Domnul, „aici voi locui în mijlocul fiilor lui Israel pentru totdeauna”. Este o promisiune de prezență neîntreruptă.

Priviți pentru o clipă această imagine: poarta de răsărit. Este locul de unde vine lumina dimineții, locul unde cerul atinge pământul. Este locul unde, în viața noastră, Dumnezeu a ales să intre. Dar, adesea, noi nu vedem gloria pentru că suntem prea ocupați să ne construim propriile noastre „tronuri” mici, așa cum descrie Isus în Evanghelie: căutând locuri de onoare, titluri, recunoaștere în piețe, purtând „tăblițe” mai largi pentru a fi văzuți de oameni. Isus ne avertizează: „Cel care se va înălța pe sine va fi smerit, iar cel care se va smeri va fi înălțat”.

Sunt două luni de când Benjamin Vo a plecat dintre noi. Două luni de tăcere, de dor, de întrebări care nu au răspunsuri ușoare. Când ne gândim la Ben, mintea ne fuge la un băiat care nu a căutat niciodată să fie „văzut” în sensul lumii. El era fascinat de cer, de zbor, de avioanele care brăzdează norii. Își găsea bucuria în a privi spre înalt, în a înțelege cum funcționează lucrurile, în a construi coduri și visuri pentru o companie pe care o numea cu atâta candoare „Con Chim Airlines”.

Există o durere în a privi spre cer și a nu-l mai vedea pe Ben lângă voi, Alan și Thao. Există o durere în a vedea scaunul gol al fratelui, Ryan, și a te întreba unde a plecat cel care îți era cel mai bun prieten. Uneori, vă simțiți ca și cum ați fi în acea poartă de răsărit a lui Ezechiel, așteptând ca gloria să se arate, dar simțind doar greutatea ușii care s-a închis. Vă întrebați dacă ați făcut totul. Vă întrebați dacă acele momente de suferință ar fi putut fi altfel. Lăsați-mă să vă spun un adevăr pe care Dumnezeu vi-l șoptește astăzi: nu ați omis nimic. Nu ați greșit nimic. Boala nu este o pedeapsă și nu este rezultatul unei lipse de grijă sau de iubire. Ca în cazul orbului din naștere, nici părinții, nici copilul nu au păcătuit. Uneori, suferința pur și simplu intră în viața noastră ca un vânt neașteptat, dincolo de orice control uman. Nu vă mai acuzați. Sunteți părinți minunați, care au iubit până la capăt.

Ben avea o inimă de o noblețe rară. Vă amintiți când, la doar 15 ani, a vrut să-și ofere întreaga pușculiță pentru unchiul său bolnav? Nu a spart-o, nu a dat-o, dar a oferit-o. Acea intenție este însăși esența Împărăției lui Dumnezeu. El a înțeles, poate mai bine decât noi, că „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru”. Ben a fost un slujitor al iubirii. A fost un copil care a privit lumea cu o curiozitate nesfârșită, dar care a știut întotdeauna unde este acasă: în inima părinților săi și în brațele lui Dumnezeu.

Isus ne spune astăzi: „Voi aveți un singur Tată, cel din ceruri”. Aceasta este mângâierea voastră, Alan și Thao. Ben nu mai este al lumii acesteia, unde avioanele trebuie să aterizeze și unde timpul se scurge nemilos. El este la Tatăl. Acolo, în „Banchetul Cerului”, el nu mai este împovărat de nicio suferință. Îmi amintesc de visul tău, Alan, în care îl vedeai pe Ben, puternic, sănătos, spunându-ți: „Ba ơi, test nào con cũng qua hết” – „Tată, am trecut toate testele”. Da, Ben a trecut testul vieții cu brio. El este acum în gloria pe care Ezechiel a văzut-o, în templul unde Dumnezeu locuiește pentru totdeauna.

Pentru voi, cei care suferiți, pentru voi, Ryan, care trebuie să crești purtând acest dor, știți că nu sunteți singuri. Maria, Regina cerului, este și Regina durerii voastre. Ea a stat sub cruce și a înțeles ce înseamnă să-ți pierzi copilul. Ea vă înțelege lacrimile, vă înțelege nopțile în care somnul nu vine, vă înțelege tăcerea care apasă. Lăsați-o să vă țină de mână.

Să nu căutați să fiți „mari” în ochii lumii, să nu căutați onoruri. Căutați doar să fiți fideli iubirii pe care Ben v-a lăsat-o moștenire. Trăiți pentru el, trăiți pentru Ryan, trăiți pentru că viața este un dar care continuă dincolo de mormânt. Într-o zi, la poarta de răsărit a veșniciei, veți vedea din nou acel zâmbet. Veți auzi din nou râsul lui când vorbea despre avioanele sale. Până atunci, purtați-l în inimile voastre ca pe o lumină.

Astăzi, când plecați de aici, faceți un gest simplu de bunătate în numele lui Ben. Poate un zâmbet cuiva care pare trist, poate o mică jertfă pentru cineva în nevoie, poate doar un moment de recunoștință pentru că l-ați avut în viața voastră. Nu lăsați durerea să vă închidă inima. Lăsați-o să vă facă mai blânzi, mai apropiați de Dumnezeu. Ben este acum un înger al „Con Chim Airlines” în cer, vegheind asupra voastră, zburând pe aripile harului divin. Nu vă temeți. Sunteți iubiți. Sunteți ținuți în brațe de Acela care a înviat din morți. Amin.