Comemorarea Sfântului Maximilian Maria Kolbe, preot și martir

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, fă cunoștință Ierusalimului cu urâciunile sale. Așa vorbește Domnul Dumnezeu către Ierusalim: Prin origine și prin naștere ești din țara Canaanului; tatăl tău era un amorit și mama ta o hitită. Cât despre nașterea ta, în ziua în care te-ai născut nu ți s-a tăiat cordonul ombilical, nu ai fost spălată cu apă ca să fii curățată, nu ai fost frecată cu sare și nici nu ai fost înfășată în scutece. Nimeni nu s-a milostivit de tine ca să-ți facă măcar unul dintre aceste lucruri din îndurare. Ci ai fost aruncată pe câmp ca un lucru de scârbă, în ziua nașterii tale. Atunci eu am trecut pe lângă tine și te-am văzut zbătându-te în sângele tău. Și ți-am spus: «Trăiește în sângele tău și crește ca o plantă de pe câmp!». Ai crescut, te-ai dezvoltat și ai ajuns la vârsta tinereții; sânii ți s-au format, părul ți-a crescut, dar erai încă goală, complet goală. Am trecut din nou pe lângă tine și te-am văzut: ajunseseși la vârsta iubirii. Mi-am întins colțul mantiei peste tine, ți-am acoperit goliciunea, ți-am făcut jurământ, am încheiat legământ cu tine și ai fost a mea, spune Domnul Dumnezeu. Te-am spălat cu apă, ți-am curățat sângele și te-am uns cu untdelemn. Te-am îmbrăcat cu haine brodate, ți-am pus în picioare încălțăminte de piele fină, te-am încins cu in subțire și te-am acoperit cu mătase. Te-am împodobit cu bijuterii: ți-am pus brățări la mâini, o salbă la gât, un inel în nas, cercei în urechi și o coroană strălucitoare pe cap. Așa ai fost împodobită cu aur și argint; veșmintele tale erau din in subțire, mătase și broderie. Făina fină, mierea și untdelemnul au fost hrana ta. Erai nespus de frumoasă și ai ajuns la demnitatea de regină. Numele tău s-a dus printre neamuri pentru frumusețea ta, căci era desăvârșită datorită strălucirii mele pe care o pusesem asupra ta, spune Domnul Dumnezeu. Dar te-ai încrezut în frumusețea ta și te-ai folosit de faima ta ca să te desfrânezi... Însă eu îmi voi aduce aminte de legământul meu încheiat cu tine în zilele tinereții tale și voi stabili cu tine un legământ veșnic, ca să-ți aduci aminte și să te rușinezi, și să nu mai deschizi gura de rușine când îți voi ierta tot ce ai făcut, spune Domnul Dumnezeu”.

În acel timp, s-au apropiat de Isus unii farisei ca să-l pună la încercare și i-au zis: „Este permis unui om să-și lase soția pentru orice motiv?”. El, răspunzând, a zis: „N-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut bărbat și femeie și a zis: Pentru aceasta omul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția sa și cei doi vor fi un singur trup? Astfel încât nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”. Ei i-au zis: „De ce, așadar, a poruncit Moise să i se dea act de despărțire și să fie lăsată?”. El le-a spus: „Pentru împietrirea inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început nu a fost așa. Iar eu vă spun: oricine își lasă soția — afară de caz de desfrânare — și se căsătorește cu alta săvârșește adulter”. Ucenicii i-au zis: „Dacă astfel stau lucrurile cu omul și soția lui, nu folosește la nimic să te căsătorești”. El le-a spus: „Nu toți pot pricepe cuvântul acesta, ci numai cei cărora le este dat. Căci sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni care au fost făcuți așa de oameni; și sunt fameni care s-au făcut pe ei înșiși fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate pricepe, să priceapă”.