Luni din săptămâna a XVIII-a de peste an

La începutul domniei lui Sedecia, regele lui Iuda, în anul al patrulea, în luna a cincea, Hanania, fiul lui Azur, profetul din Gabaon, mi-a vorbit în casa Domnului, în prezența preoților și a întregului popor, zicând: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Voi sfărâma jugul regelui Babilonului. În doi ani voi aduce înapoi în locul acesta toate vasele casei Domnului, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat din locul acesta și le-a dus la Babilon. Și pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, și pe toți surghiuniții lui Iuda care s-au dus la Babilon, îi voi aduce înapoi în locul acesta — zice Domnul —, căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului!»” Profetul Ieremia i-a răspuns profetului Hanania în prezența preoților și a întregului popor care stătea în casa Domnului, și a zis: „Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit, aducând înapoi din Babilon în locul acesta vasele casei Domnului și pe toți surghiuniții! Totuși, ascultă cuvântul pe care îl rostesc în urechile tale și în urechile întregului popor: Profeții care au fost înaintea mea și înaintea ta, din vechime, au prorocit război, foamete și ciumă împotriva multor țări și împotriva unor împărății mari. Dar dacă un profet prorocește pacea, numai după împlinirea cuvântului său se va recunoaște că este cu adevărat trimis de Domnul.” Atunci profetul Hanania a luat jugul de pe gâtul profetului Ieremia și l-a sfărâmat. Și Hanania a zis în fața întregului popor: „Așa vorbește Domnul: «Astfel voi sfărâma, în doi ani, jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, de pe gâtul tuturor neamurilor!»” Și profetul Ieremia și-a văzut de drum. Dupǎ ce profetul Hanania a sfărâmat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia: „Du-te și spune-i lui Hanania: Așa vorbește Domnul: «Ai sfărâmat un jug de lemn, dar în locul lui ai făcut un jug de fier!» Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Voi pune un jug de fier pe gâtul tuturor acestor neamuri, ca să slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, și îi vor sluji; chiar și fiarele câmpului i le-am dat!»” Apoi profetul Ieremia i-a zis profetului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, și tu ai făcut ca poporul acesta să-și pună încrederea într-o minciună. De aceea, așa vorbește Domnul: «Iată, te alung de pe fața pământului; chiar în anul acesta vei muri, pentru că ai propovăduit răzvrătirea împotriva Domnului!»” Și profetul Hanania a murit în același an, în luna a șaptea.

Îndată, Isus i-a obligat pe ucenici să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul celălalt, până ce el va fi dat drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte, deoparte, ca să se roage. Când s-a făcut seară, era acolo singur. Barca se afla deja la mulți stadia departe de țărm, hărțuită de valuri, căci vântul era împotrivă. În a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Văzându-l umblând pe mare, ucenicii s-au spăimântat și au zis: „Este o fantomă!” Și de frică au țipat. Dar Isus le-a vorbit îndată, zicând: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!” Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă!” El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a mers pe apă și a venit spre Isus. Dar, văzând vântul puternic, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, salvează-mă!” Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” Când s-au urcat în barcă, vântul a stat. Iar cei din barcă i s-au închinat, zicând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!” Trecând pe țărmul celălalt, au ajuns la Ghenezaret. Bărbații din locul acela, recunoscându-l, au trimis vește în tot ținutul din împrejurimi și i-au adus pe toți bolnavii; și-l rugau să le îngăduie să se atingă măcar de ciucurele hainei lui; și toți câți s-au atins s-au vindecat.