Sâmbăta din a cincisprezecea săptămână de peste an

Dragi frați și surori în Cristos,

Cuvântul lui Dumnezeu de astăzi ne pune în fața unor realități contrastante. Pe de o parte, îl auzim pe profetul Miheia condamnând aspru pe cei care „plănuiesc nelegiuirea și lucrează răul pe paturile lor”, pe cei care „râvnesc câmpuri și le iau, case și le ocupă”. Este o imagine dură a nedreptății, a exploatării, a egoismului care distruge comunitatea și încalcă drepturile aproapelui.

Pe de altă parte, Evanghelia după Matei ni-L prezintă pe Isus într-o lumină cu totul diferită. După ce fariseii „s-au dus și s-au sfătuit împotriva lui Isus ca să-l omoare”, El se retrage. Dar nu se retrage pentru a se ascunde, ci pentru a continua lucrarea Sa de vindecare și de mângâiere. Multe popoare l-au urmat și „i-a vindecat pe toți”. Și apoi, ni se amintește profeția lui Isaia despre slujitorul Domnului: „O trestie frântă n-o va zdrobi și un fitil care fumegă nu-l va stinge, până ce nu va aduce dreptatea la victorie.” Ce imagine puternică a blândeții divine! O trestie frântă, un fitil care abia mai pâlpâie... Isus nu le distruge, ci le ocrotește, le dă speranță, le restaurează.

Această blândețe a lui Cristos, această grijă pentru cei slabi și vătămați, este o temă centrală astăzi. Ea contrastează puternic cu lăcomia și cruzimea descrise de Miheia. Unde lumea vede o oportunitate de a zdrobi, Isus vede o șansă de a vindeca. Unde lumea vede slăbiciune, Isus vede demnitate și potențial divin.

Și în această lumină, ne gândim la Benjamin Vo. Ben, cu inima sa plină de empatie, era un copil care înțelegea valoarea fiecărui suflet, a fiecărei ființe. Îmi amintesc că, la doar 12 ani, a plâns la aniversarea tatălui său, dintr-o teamă prematură de a-l pierde. Această sensibilitate profundă, această capacitate de a simți durerea și teama celuilalt, este un ecou al blândeții lui Cristos. Benjamin nu ar fi zdrobit o trestie frântă; el ar fi căutat să o sprijine, să o ajute să se ridice. Era un suflet blând, un suflet care, chiar și în scurta sa viață, a arătat o mare compasiune.

Pentru părinții săi, Alan și Thao, pentru fratele său Ryan, pentru mătușile și unchii săi, pentru toți cei care l-au iubit, pierderea lui Ben este o rană profundă. Vă simțiți poate ca o trestie frântă, ca un fitil care abia mai fumegă. Dar Isus, slujitorul ales al lui Dumnezeu, este aici. El nu vă va zdrobi, nu vă va stinge. El vă vede suferința, vă ține în mâinile Sale și vă oferă speranță. El este ajutorul orfanilor, sprijinul celor nefericiți, așa cum ne-a amintit psalmistul. În numele Său, noi toți putem spera.

Să ne amintim că iubirea lui Benjamin continuă să lumineze. Așa cum o fântână de apă curată a fost dedicată în numele său în Vietnam, aducând viață și speranță unei comunități, tot așa, amintirea lui Ben ne aduce nouă o aducere-aminte a blândeții, a empatiei și a iubirii. Să ne inspirăm din spiritul său blând și să căutăm să fim și noi, în lumea noastră, acele mâini ale lui Cristos care nu zdrobesc, ci vindecă; nu sting, ci aprind speranța. Amin.