În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.
Pacea Domnului să fie cu voi toți, dragi frați și surori în Cristos, adunați astăzi pentru a ne hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu și a ne întări în credință.
Doamne, ai milă de noi. Cristoase, ai milă de noi. Doamne, ai milă de noi.
Dragi frați și surori,
Cuvântul lui Dumnezeu de astăzi ne invită să reflectăm la inima legii și la iubirea divină. În prima lectură, îl vedem pe regele Ezechia, aflat pe patul de moarte, implorându-L pe Domnul cu lacrimi. Și ce face Dumnezeu? Îi răspunde rugăciunii, îi vede lacrimile și îi adaugă cincisprezece ani la viață, dându-i și un semn uimitor: umbra pe trepte se întoarce zece pași înapoi. Este o demonstrație a puterii și milei lui Dumnezeu, o dovadă că El aude strigătul nostru și intervine în viețile noastre.
Apoi, în Evanghelia după Matei, îl găsim pe Isus confruntându-se cu fariseii, care îi acuză pe discipolii Săi că încalcă Sabatul. Răspunsul lui Isus este profund: „Milă vreau, și nu jertfă”. El ne amintește că legea este făcută pentru om, nu omul pentru lege. Că iubirea și compasiunea sunt mai presus de orice ritual sau regulă. Isus este Domnul Sabatului, Domnul a tot ceea ce este, și El ne cheamă să înțelegem esența, nu doar litera.
Această Evanghelie ne vorbește despre inima lui Dumnezeu, o inimă plină de milă. Ne vorbește despre o iubire care transcende regulile și care caută binele omului. Și când ne gândim la această milă, la această iubire, ne gândim și la Benjamin. Benjamin Vo, cu spiritul său blând și inima sa plină de empatie, a fost un copil care a înțeles, într-un fel profund, ce înseamnă să fii bun și să te gândești la ceilalți. El a fost un băiat care a demonstrat o bunătate naturală, o lumină care a atins pe toți cei din jurul său. Îmi amintesc de spiritul său cald, de zâmbetul său, de modul în care aducea bucurie familiei sale. Această bunătate simplă, curată, este o reflexie a milei pe care Isus ne-o cere.
Pentru Alan și Thao, pentru Ryan, fratele său, și pentru toți cei care l-au iubit pe Benjamin, pierderea este încă proaspătă, o rană deschisă. Este firesc să simțim durere, să plângem, la fel cum a plâns regele Ezechia. Dar Dumnezeu, care a auzit rugăciunea lui Ezechia și a văzut lacrimile lui, ne aude și pe noi. El ne vede suferința și ne oferă mângâierea Sa. Ne amintim de Benjamin, care acum se odihnește în brațele lui Dumnezeu, unde mila este deplină și iubirea este eternă.
Și nu doar pentru familia lui Benjamin, ci pentru fiecare familie care poartă o cruce grea, pentru fiecare copil care suferă, Isus ne reamintește că El este Domnul. El este cel care ne dă speranță, cel care ne arată că dincolo de orice durere, există o iubire care nu se sfârșește. Să ne agățăm de această promisiune, să ne lăsăm inimile atinse de mila Sa și să găsim în El puterea de a merge mai departe, purtând amintirea lui Benjamin în lumină și iubire. Amin.
For the intentions entrusted to Ben on our prayer wall:
Îndemnați de porunca Mântuitorului și formați de învățătura divină, îndrăznim să spunem:
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Amin.
Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească. Domnul să facă să lumineze fața Sa peste voi și să vă dăruiască pacea Sa. Amin.
✝ May almighty God bless you: the Father, and the Son, and the Holy Spirit. Amen.